Coronavirus - COVID19 Recomandări​

Întrucât în această perioadă circulă în social media tot felul de materiale conținând diverse afirmații și recomandări referitoare la infecția cu Covid-19, care nu par să aibă un suport științific, consider că sunt binevenite câteva considerații imunologice.

Fac de la început precizarea că voi discuta niște principii generale, însă recomandările de tratament clasic sau complementar trebuie particularizate ca schemă și doze, ținând cont de toate comorbiditățile (bolile asociate) ale fiecărui pacient în parte. De asemenea, voi face referire la modalitățile de prevenție și tratament ale formelor ușoare/moderate, lăsând pe seama specialiștilor de terapie intensivă tratamentul formelor grave.

Să nu uităm câteva particularități ale infecției, așa cum au rezultat din studierea evoluției de până acum a cazurilor:

• Contagiunea se realizează prin secrețiile persoanelor infectate, bolnave sau purtătoare de virus
• Virusul supraviețuiește pe obiecte din metal, sticlă sau plastic între 2 ore si maximum 9 zile
• Aproximativ 60% din persoanele infectate se vindecă complet (conform Johns Hopkins University); în China 76% dintre persoanele infectate s-au vindecat
• Rata mortalității în China a fost de 3-4% în aglomerările urbane și doar 0.7% în zonele rurale
• Gravitatea clinică a bolii crește odată cu vârsta; în China nu a fost declarat nici un deces infantil, au existat doar 0.2% cazuri grave la copii din totalul raportărilor, între 10-39 ani rata mortalității a fost de 0.2% (conform Washington Post), în schimb rata mortalității estimate la grupa de vârstă 80-89 ani este de 21.9% (conform OMS)
• La momentul scrierii acestui articol, nu există tratament specific sau vaccin cu acțiune dovedită împotriva Covid-19

Întrucât nu există memorie imunitară la acest virus în populația generală, să ne reamintim, în primul rând, că la contactul cu orice agent patogen, inclusiv Covid-19, prima linie de apărare implicată este imunitatea înnăscută. Aceasta are câteva caracteristici:

• Dispune de câteva mecanisme eficiente: linii celulare – neutrofile, monocite/macrofage, fibroblaști, celule epiteliale, celule dendritice; citotoxicitatea mediată celular – celule NK (natural killer – ucigașe naturale); barierele naturale anatomice– tegumente, membrane și mucoase; mecanisme chimice – interferonii și sistemul complement
• Intră în acțiune imediat și intens, însă activitatea sa are o durată de ordinul orelor
• Este capabilă să recunoască un număr relativ redus de agenți patogeni (aproximativ 1000 de tipare), în mod special pe baza prezenței antigenelor de histocompatibilitate (care diferențiază și definesc diferite tipuri de celule)
• Are un răspuns stereotip, iar celulele nu dezvoltă memorie imunologică și nu oferă protecție imunitară ulterioară
• Activitatea sa pregătește terenul pentru imunitatea adaptativă

Spre deosebire de imunitatea înnăscută, imunitatea adaptativă este mult mai nuanțată și are caracteristici diferite:

• Dispune de câteva linii celulare importante, și anume: limfocitele B, care sunt celulele producătoare de anticorpi, celulele prezentatoare de antigen și limfocitele T. Acestea din urmă, în mod special, au capacitatea de activare și recrutare a diferitelor linii celulare, în funcție de agenții patogeni invadanți în organism (Th1, Th2, Th17, Treg, T9 si T22 fiind cele mai studiate la acest moment)
• Intră în acțiune într-o perioadă de ordinul zilelor
• Este capabilă să recunoască un număr mare de agenți patogeni (in jur de 10 000 000 de tipuri specifice)
• Are un răspuns mult mai flexibil, celulele dezvoltă memorie imunologică și, în general, oferă protecție imunitară de durată
• Celulele care gestionează reacția imunitară la microorganismele intracelulare (deci și la virusuri), sunt celulele Th1
• Orice proliferare exagerată preexistentă și persistentă a celorlalte linii celulare (Th2 – în alergii, parazitoze, astm bronșic, dermatită atopică, infecții urinare frecvente, disbioze intestinale, sinuzite cronice, stres cronic, consumul de alimente tratate cu pesticide, traumatisme cerebrale, etc., sau Th17 – boli autoimune, infecții cu fungi, infecții cu bacterii extracelulare), pune în pericol competența liniei celulare Th1

Trebuie menționat un aspect foarte important: organismul nostru este sediul unor “conversații imunologice” complexe, simultane, uneori contradictorii, care trebuie elucidate cât mai bine posibil, înainte de a avea pretenția că facem o administrare corectă a terapiei, atât clasice, cât și alternative (suplimente alimentare). Atitudini generalizante de genul “să creștem imunitatea” sau “să nu creștem imunitatea, că avem boală autoimună” sunt contraproductive, pentru că nu iau în considerare particularitățile liniilor celulare individuale asupra cărora trebuie acționat. Trebuie să știm care este ordinea corectă a pașilor terapeutici atunci când, de exemplu, o anumită linie celulară trebuie stimulată, în condițiile în care există un fond autoimun sau alte modificări imunologice aparent contradictorii. Precizez încă o dată că sugestiile de mai jos nu vin în contradicție/nu exclud tratamentele specifice ale bolii de bază ale fiecărui pacient în parte.

Acestea fiind spuse, care ar fi modalitățile practice și logice de pregătire a organismului pentru contactul cu Covid-19 (și cu oricare alt virus)? Încerc mai jos câteva răspunsuri:

• În primul rând, să nu uităm aspecte elementare și de bun simț: aer curat (dacă este nevoie – purificator de aer în cameră); apă curată (filtrată dacă este cazul); alimente neprocesate, fără E-uri, din surse verificabile; somn suficient (care asigură o concentrație corectă de melatonină, care a fost dovedită că produce activarea celulelor Th1, cu creșterea interferonului gamma și cu distrucția eficientă a virusurilor)
• Promovarea integrității barierelor epiteliale și mucoase – cu glutation, N-acetil cisteină, seleniu, acid alfalipoic
• Virusurile au mecanisme specifice prin care reușesc să evadeze de sub supravegherea imunologică intracelulară, transformând celula invadată într-o “fabrică de virusuri”. Aceste mecanisme, care se realizează cu ajutorul transcriptorului nuclear NF-kB, pot fi combătute cu ajutorul curcuminului, care a fost demonstrat că inhibă activitatea NF-kB. Acesta are și efect de reducere a polarizării Th17, prin reducerea activității semnalizatorului STAT3
• Activarea celulelor NK ale imunității înnăscute, cu creșterea consecutivă a interferonului gamma, care determină apoi și creșterea activității celulelor Th1 ale imunității adaptative, și care duce în final la distrucția eficientă a patogenilor, se poate realiza cu: vitamina C, ganoderma (Reishi), astragalus, vitamina A, vitamina D (aceasta din urmă se administreaza doar în urma dozării 25-OH vit.D din sânge)
• Alte suplimente alimentare care promoveaza activitatea limfocitelor Th1, în același timp stimulând și celulele NK și fagocitele: berberina, echinacea, ginseng, rooibos, ghimbir, andrographis
• Vârsta înaintată determină reducerea capacității celulelor imunității înnăscute și adaptative de a distruge agenții patogeni, datorită creșterii stresului oxidativ (creșterea concentrației celulare de specii reactive de oxigen), ca urmare acești pacienți ar trebui să consume cantități suficiente de antioxidanți – glutation, N-acetilcisteină, melatonină, vitamina C.
• Aceeași indicație o au toate persoanele care au boli inflamatorii cronice active (diabet zaharat, obezitate, ateroscleroză, gută) sau accidente vasculare cerebrale, cu producție mare de specii reactive de oxigen, care afectează proteinele și lipidele intracelulare, precum și ADN-ul celular. În aceste cazuri se poate recomanda și resveratrolul și sulforafanii (aceștia din urmă se găsesc în cantitate mare în crucifere – varză de orice tip, kale, conopidă, broccoli).
• Persoanele cu boli pulmonare cronice, care suferă de hipoxie, chiar moderată, au o capacitate redusă de activare a limfocitelor T și de producție de anticorpi de către limfocitele B, deci ar trebui să ia precauții suplimentare pentru a nu fi expuse la virus, în plus față de tratamentul corect și susținut al bolii de bază (care poate include necesitatea administrării ambulatorii de oxigen)
• O atenție specială trebuie acordată persoanelor care prezintă afecțiuni ce sugerează polarizarea excesivă a limfocitelor Th2 (alergii, astm, dermatită atopică, infecții de tract urinar, sinuzite, disbioze intestinale), la care trebuie redusă activitatea acestor linii celulare, cu: astragalus, quercetină, N-acetilcisteină, glutation. Acestea sunt necesare pentru contracararea speciilor reactive de oxigen, produse de creșterea interleukinei 6, care este rezultatul inflamației severe determinate de afecțiunile enumerate mai sus
• După trecerea fazei acute, rezoluția procesului inflamator viral trebuie sustinută cu ajutorul Omega-3 (EPA si DHA în doze suficiente), care activează rezolvinele necesare limitării procesului inflamator.

Fac câteva mențiuni necesare referitoare la vitamina C, care a fost obiectul unor controverse recente în calitate de tratament suportiv antiviral:

• Vitamina C nu este un tratament etiologic (cauzal) pentru nici o infecție virală, dar:
• Vitamina C este cofactor pentru mai mult de 300 reacții biochimice la nivel celular și, de asemenea, este un puternic antioxidant
• Administrarea preventivă orală optimă se face din fructe și legume bogate în vitamina C (ardei gras, kiwi, citrice, căpșuni, broccoli, roșii, kale, mazăre, guava, papaya), iar ca supliment alimentar, din formule lipozomale, care se absorb mult mai bine intracelular, fară afectare gastrică și fără pierderi și efecte secundare renale. Dozele general acceptate în medicina clasică sunt de max. 2 g/zi, însa în medicina funcțională dozele se titrează individual, până la tolerabilitatea gastro-intestinală și ținând cont de funcția renală
• Limitarea administrării ei, ca și a altor antioxidanți, se face doar atunci cand excesul lor reduce capacitatea de distrucție a agentilor patogeni de către celulele NK (situație particulară mai rar întâlnită). Și, nu în ultimul rând,
• Oficialii chinezi recomandă vitamina C pentru tratamentul suportiv al Covid-19 (http://orthomolecular.org/resources/omns/v16n16.shtml )

În loc de concluzie: să fim echilibrați și să ne ferim de a cădea într-una dintre cele două extreme, la fel de periculoase – indiferența sau panica. Să respectăm cu strictețe regulile de igienă, să tratăm orice boală de fond preexistentă cu maximă atenție și să facem uz de toate mijloacele de apărare a organismului care ne stau la dispoziție.

Pentru cei care avem o relație practică cu Dumnezeu, rugăciunea și meditația sunt dovedite că reduc stresul, refac circuitele neuronale specifice ce generează starea de pace, conștiința socială și compasiunea pentru ceilalți, așa cum susțin cercetătorii Andrew Newberg și Mark R. Waldman (“Cum ne schimbă Dumnezeu creierul – Descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog”, ed. Curtea Veche, 2018).